Trăim tot mai mult sub presiunea de a performa și de a face lucrurile mai bine decât celălalt. Uităm sau poate nici nu mai luăm în considerare ce este cu adevărat important pentru sine însuși. Etichetele sociale și ceea ce zic ceilalți despre munca noastră au devenit un standard de calitate la care ne raportăm.

Ambiția exagerată este direct corelată cu adâncimea sentimentelor noastre de inferioritate..

Competiția ia locul cooperării încă de foarte devreme în viața omului, fapt care nu încurajează un interes pozitiv față de ceilalți ci mai degrabă duce către o separare. În competiție nu putem fi împreună și nici nu avem cum să ne propunem obiective comune, să construim, să redefinim un “produs”. Fiecare este pe cont propriu..

Imperfecțiunea fiecăruia este o formă unică de perfecțiune..

Atunci când încercăm să fim mai buni decât alți oameni, rămânem preocupați doar de propria dezvoltare și reușită. Căutând să fim superiori și devenind orbiți de “cum ne-am descurcat”, ne simțim nesiguri pe noi înșine pentru că mereu cineva va fi mai bun, mai interesant.

Creativitatea autentică vine când lăsăm garda jos și putem sta pentru o vreme cu noi înșine, să ne urmărim gândurile, emoțiile, senzațiile corporale. Practic atenția se mută spre interior, nu înspre exterior. Creativitatea ca rezultat al propriilor factori afectivi este o operă originală care cu certitudine este greu de reprodus.

Iar ca să dai naștere la propria ta creație, este un act în sine de curaj și asumare!

Descurajarea, virulenta competiție, standardele înalte nerealiste și ambiția excesivă caracterizează multe ființe ineficiente și nefericite..

Drumul către perfecțiune este pavat cu multe greșeli iar greșeala în sine dacă este privită ca o experiență de învățare, lasă loc de creștere. Când nu ne mai centrăm pe găsirea defectelor, ne putem investi energia pe ceea ce putem face mai bine. Iar “a face mai bine” ține de capacitatea de revenire și de adaptare la provocările vieții, cu speranță și optimism.

Curajul de a fi imperfect necesită o mișcare spre ceilalți și spre a lucra împreună, comparativ cu tendința egoistă către perfecțiune și superioritate. Totodată, acest curaj de imperfecțiune este mult mai plauzibil când ne simțim bine cu noi înșine.

Virajul nevrotic, natura umană și potențialul său

Conflictul este un aspect important al vieții sociale care nu stă în puterea omului de a îl evita.

Cum trăim “lichiditatea” societății?

Reconstruirea societății trece prin depășirea dihotomiei real versus virtual și îmbunătățirea suportului relațional ..

Istoria personală și alegerea profesiei

Tiparele relaționale deprinse de-a lungul dezvoltării personale se repetă și în mediul organizațional..

În traumă timpul se comprimă..

“… prezentul nu este închis în el însuși, ci se transcende spre un viitor și spre un trecut…”

Afaceri neterminate..

Experiențele asimilate oferă spațiu pentru noi începuturi..

Ce înseamnă Gestalt?

O psihologie relațională care lucrează cu profunzimile oamenilor și sistemelor.