Vine o vreme în viața multora dintre noi – în intervalul de vârstă 35-40 ani – când se atinge pragul între ceea ce am fost și ceea ce îmi doresc să devin. O putem numi o perioadă de trezire în care individul este pus în fața unor alegeri în care moralitatea devine noul “status quo”.  Preocuparea pentru libertatea morală se rezumă la a fi capabil să îți recunoști cea mai adâncă semnificație a forțelor binelui și forțelor răului din viața ta.

Cine sunt eu? Care îmi sunt limitele? Dar capacitățile? Cum ajung pe calea mea? Cum mă realizez în cadrul lumii?

Tot în această perioadă apare criza autenticității care zguduie toate structurile ființei: viața profesională, viața personală, viața intimă, relația cu sinele, toate sunt puse sub lupă și analizate în detaliu. Limitele Naștere – Moarte se intensifică și se șubrejesc în același timp, ceva trebuie să moară ca să se nască altceva nou..

 

A fi sau a avea..

Se duce o luptă intensă cu propriul egoism pentru simplul fapt că acel conflict interior se întărește în fața propriilor instanțe morale, de data aceasta interioare. Lucrurile la limita moralității parcă nu mai pot fi exercitate așa ușor. Să îți pierzi EGO-ul în lume sau să îl impui lumii?! Iar în această întrebare apare cumpăna pericolului între a te autoaprecia sau a te subaprecia..

O mulțime de întrebări care tulbură mintea și sufletul.. Cine sunt eu? Care îmi sunt limitele? În ce constau capacitățile mele? Cum îmi găsesc calea mea? Cum mă realizez pe mine însumi în cadrul lumii?

Stând cu astfel de întrebări și căutând răspunsuri cât mai pertinente, avem posibilitatea de a ne regla cursul vieții între A FI și A AVEA. Doar astfel ne putem descoperi granițele dintre noi și ceilalți, dintre noi și mediul nostru. Doar așa se decantează diferențele între cum mă văd eu pe mine și cum mă văd ceilalți.

Locus controlul se modifică și el, rezultatele și evenimentele care ne influențează viața nu mai sunt dictate de factorii de mediu sau circumstanțele aleatoare. De acum recompensele sunt determinate de propriul comportament, de propriile capacități și atribute.

Pe măsură ce răspunsurile se cristalizează, o nouă perspectivă se arată iar prag dintre vechi și nou este depășit. Relațiile sunt și ele greu puse la încercare, unele pur și simplu se dizolvă, altele se reinventează. Apar alți oameni cu care împărtășești noi orizonturi de viață, noi proiecte interesante.

Deloc surprinzător în noul orizont apare planul vocațional, nevoia de a duce profesia la un următor nivel. Acest fapt nu înseamnă că se schimbă jobul sau profesia. Ceea ce se schimbă este modul în care profesezi, simplificând unele lucruri pentru că îți dorești să oferi ceva înapoi vieții!

Ca atare, în plan vocațional banii nu mai reprezintă scopul ci ei sunt doar o consecință a muncii.

A îți îmbrățișa destinul te apropie de bucuriile vieții, de abundență și prosperitate.

______________________________________________

Sursa foto: WordPress photo galery

Virajul nevrotic, natura umană și potențialul său

Conflictul este un aspect important al vieții sociale care nu stă în puterea omului de a îl evita.

Cum trăim “lichiditatea” societății?

Reconstruirea societății trece prin depășirea dihotomiei real versus virtual și îmbunătățirea suportului relațional ..

Istoria personală și alegerea profesiei

Tiparele relaționale deprinse de-a lungul dezvoltării personale se repetă și în mediul organizațional..

În traumă timpul se comprimă..

“… prezentul nu este închis în el însuși, ci se transcende spre un viitor și spre un trecut…”

Afaceri neterminate..

Experiențele asimilate oferă spațiu pentru noi începuturi..

Ce înseamnă Gestalt?

O psihologie relațională care lucrează cu profunzimile oamenilor și sistemelor.