Lichiditatea societății se referă la modul în care sunt trăite azi relațiile din punct de vedere emoțional și cum “factorul emoțional se manifestă prin comportamentele sociale.

Ne naștem, creștem și evoluăm într-o societate tot mai fragmentată, cu multă presiune și prea puțină îndrumare în procesul de maturizare al fiecărui individ..

Desigur, această “lichiditate” s-a dezvoltat pe parcursul a zeci de ani, de la o generație la alta. Practic fiecare generație a pus bazele unei următoare generații, ajungând ca fiecare etapă istorică să aibă specificitatea sa.

Revenind la societatea de azi, Gunther Andres, un filosof care a urmărit efectele progresului tehnologic, a înaintat câteva ipoteze încă din 1992. El considera omul contemporan ca fiind blocat în tiparele de gândire „pre-tehnologice”, încă incapabil să facă față și să gestioneze într-un mod complet rezultatele complexe ale tehnologiei create de-a lungul timpului.

Când s-au inventat chat-urile, nimeni nu s-a gândit că, în doar câțiva ani, toți adolescenții și majoritatea adulților vor deveni dependenți de acest tip de comunicare virtuală, rămânând incapabili să observe cine de fapt stă alături de ei, în realitatea fizică a lucrurilor.

Confruntați cu o societate tulburată de evenimente care ne depășește capacitatea de ordine și control, oamenii răspund la provocările complexe regresând la comportamente arhaice, forme învechite și primitive de adaptare socială.

Asistăm la un război prin nerecunoașterea celorlalți și, în final, generând o absolută formă de indiferență. Indiferența vine cu detașare și cu incapacitatea de a înțelege efectele pe care acțiunile noastre le au asupra unui celuilalt sau chiar la un nivel mai larg, asupra societății.

În schimb, știm că „forma umană” a fiecărei noi ordini sociale nu poate fi născută decât dintr-o experiență de recunoaștere reciprocă, prin solidaritatea respectuoasă a acceptării celuilalt.

Această “lichiditate” a crescut într-o perioadă de mișcare migratoare în care mulți oameni nu au mai putut să se bazeze pe tradiția intergenerațională. Când tradițiile sunt pierdute, adunările fizice sunt înlocuite de “adunările” virtuale, în cadrul rețelelor sociale. Noua experiență socială face imposibil a mai simți entuziasmul întâlnirii cu celălalt.

Când un tânăr întâmpină dificultăți are nevoie de încurajare pentru a își găsi soluțiile potrivite. Dacă în imediata proximitate nu este nimeni căruia să i se adreseze, care să îl ajute să înțeleagă ceea ce simte și ceea ce vrea, va accesa internetul pentru a îi furniza raspunsul. Virtual va găsi orice răspuns posibil însă nu găsește un sprijin relațional, un corp uman, ci doar un mediu rece și steril.

Când entuziasmul va fi risipit în jurul lumii, într-un mediu rece și steril, acesta riscă să devină anxietate. Iar pentru a evita trăirea anxietății, corpul trebuie să se desensibilizeze sau tânărul să migreze către “paradisuri artificiale”. Astfel de paradisuri artificiale facilitează răspândirea drogurilor și a altor forme de dependențe ce oferă iluzia unei vieți excepționale.

Iată de ce avem în prezent multe tulburări de anxietate precum atacurile de panică, dificultăți în crearea de legături, diverse patologii ale lumii virtuale… Formele indispoziției apar în legătură strânsă cu o nervozitate a corpului ce se simte în cadrul relației.

Ceea ce caracterizează acest individualism este o condiție de singurătate, cea mai neajutorată și solitară formă de fragmentare socială.

Suferința fiecăruia trăită în solitudine nu ne apropie, ci, în schimb, sfârșește prin separarea și distanțarea unul de celălalt.

Ceea ce ne apropie ca ființe este oglindirea reciprocă și conținerea relațională, simțul prezenței celuilalt prin înlăturarea “zidului” care nu ne permite să simțim cine este celălalt.

Drumul reconstruirii societății trece prin depășirea dihotomiei de tip real versus virtual și îmbunătățirea suportului relațional pentru a îi încuraja pe oameni să se simtă recunoscuți de către privirea celeilalte persoane egală lor.

Virajul nevrotic, natura umană și potențialul său

Conflictul este un aspect important al vieții sociale care nu stă în puterea omului de a îl evita.

Istoria personală și alegerea profesiei

Tiparele relaționale deprinse de-a lungul dezvoltării personale se repetă și în mediul organizațional..

În traumă timpul se comprimă..

“… prezentul nu este închis în el însuși, ci se transcende spre un viitor și spre un trecut…”

Afaceri neterminate..

Experiențele asimilate oferă spațiu pentru noi începuturi..

Ce înseamnă Gestalt?

O psihologie relațională care lucrează cu profunzimile oamenilor și sistemelor.