Prea mult efort fără rezultate..
Prea puțină recunoaștere..
Stagnări în dezvoltare sau chiar scăderi..
Rutină, plictiseală, oboseală psihică..
Incertitudinea viitorului..
Relații tot mai dificile..
Prea putină provocare..
Prea mult efort fără rezultate..
Prea puțină recunoaștere..
Stagnări în dezvoltare sau chiar scăderi..
Rutină, plictiseală, oboseală psihică..
Incertitudinea viitorului..
Relații tot mai dificile..
Prea putină provocare..
Acestea și multe altele sunt realitățile care creează dificultăți de reglare a ritmului vieții, atât pentru oameni cât și pentru organizații.
Pe fondul unei complexități de evenimente greu de anticipat, pierdem echilibrul între accelerare și încetinire, între prea mult și prea puțin.
Dar..
Relații prea reci și distante sau prea puțin delimitate..
Relații încărcate de culpabilitate..
Conflicte de rol..
Lipsa valorii de sine în relații..
Competiție, ambiție, standarde înalte?
SAU..
Gratitudine, recunoștință, recompense?
Frică, anxietate, depresie, epuizare?
SAU..
Experiențe noi de învățare!
Atunci când relațiile din cadrul unei organizații sunt dominate de confluență și o supraîncărcare a sarcinilor, apare contagiunea emoțională.
În contagiunea emoțională, oamenii preiau cu ușurință unii de la alții stresul, anxietatea, tensiunile, mecanismele defensive.. Astfel de stări afectează nu numai starea de bine a angajaților dar și performanța acestora.
Daca ritmul organizației nu este susținut și corelat cu ritmul și competențele angajaților, disfuncționalitățile pe fondul acestei inadvertente distrag organizația de la obiectivul său.
Facilitatorii recomandă ca programul să fie livrat în secvențe de maxim 2h, cu o frecvență de 2 întâlniri pe luna. O planificare riguroasă se poate stabili doar în funcție de nevoile și de disponibilitatea clientului.